Sindromul de afectare a tratamentului articulației umărului drept

Exercitii pentru sindromul de tunel carpian

Geometria articulara, structurile capsulo-ligamentare, muschii si inervatia contribuie impreuna la stabilitatea articulara, fiind interdependente si legate intrinsec de o buna functionare.

Pe de alta parte, articulatia umarului este mai putin stabila decat majoritatea celorlalte articulatii din organism, aceasta particularitate permitandu-i sa realizeze miscari pe toate axele si cu o amplitudine crescuta, dar in acelasi timp predispune umarul la numeroase accidentari. In literatura medicala sunt descrise mai multe clasificari ale sindromului de impigement. Clasificarea lui Neer, una din primele clasificari, care a marcat un pas important in intelegerea patologiei umarului recunoaste 4 tipuri de sdr.

Tip I — sub 25 ani, reversibil, edem, tendinita, tratament conservator 2. Tip II — 25 — 40 ani, cicatrice fibroasa, tendinita, tratament chirurgical 3.

Informatii generale despre durerea de umar Durerea de umar poate fi rezultatul ranirii sau imbolnavirii articulatiei umarului. Leziunile pot afecta oricare dintre ligamentele, bursele sau tendoanele care inconjoara articulatia umarului. Leziunile pot afecta, de asemenea, cartilajul, meniscul si oasele articulatiei.

Medicina moderna imparte sindromul de impingement in 4 mari tipuri: 1. Impingement primar 3.

Formular de căutare

Impingement intern 4. Impigement primar sau extern Este cel mai apropiat de ceea ce Neer a descris ca sd de impingement al umarului clasificarea de mai sus.

Este afectata inflamatie sau ruptura regiunea superioara sau bursa tendonului coafei rotatorilor TCRcu alte cuvinte patologia este extra-articulara, in afara articulatiei gleno-humerale, limitata la spatiul subacromial. Tipic acesti pacienti au peste 50 de ani, dar poate fi prezent si la 22 de ani rar. Durerea apare in regiunea anterioara a umarului in momentul ridicarii bratului. Poate aparea si noaptea cand pacientul se intoarce pe umarul afectat.

Deoarece sindromul de impingement primar se datoreaza in general modificarilor degenerative si osteofitice de la nivelul articulatiei, radiografia umarului este imperativa atunci cand se suspecteaza acest tip de impingement.

Sindromul de impingement al umarului

Initial apare hipotonia coafei rotatorilor Sindromul de afectare a tratamentului articulației umărului drept, daca se prelungeste, determina instabilitate functionala, ce, la randul ei, in timp determina laxitatea capsulei glenohumerale cu aparitia subluxatiei la miscari specifice in articulatia umarului.

In final cronicizarea impingementului secundar evolueaza cu ruperea TCR sau a labrumului. Pacientii sunt de obicei tineri, iar durerea este localizata in regiunea anterioara sau antero-laterala a umarului.

Pe langa durere, tabloul clinic mai cuprinde slabiciune in membrul superior afectat si limitarea amplitudinii de miscare a umarului.

Impingement intern glenoid Este cauza cea mai frecventa de durere in regiunea posterioara a umarului intalnita la atleti aruncarea greutatii, sulitei, halterofilitenismeni sau inotatori, cei care prin natura ocupatiei lor trebuie sa ridice in mod repetat greutati deasupra capului zugravi, sudori, macelari, tinichigii etc si frecvent este gresit diagnosticata ca tendita coafei rotatorilor.

Mai poarta numele de impingement glenoid postero-inferior IGPI. Mecanismul de producere consta in extensia umarului, abductia si rotatia externa a bratului, iar prezenta retro-versiei humerusului poate predispune la aparitia acestei patologii.

Ionut replied on Link permanent Am 24 de ani, sunt student la IEFS si in urma cu 2 ani, la ski am suferit o luxatie anteriora a umarului. A fost redusa la spital si imobilizat bratul 3 saptamani. Dupa 2 luna am facut din nou, cand am sarit cu parasuta, din cauza curentului.

Tabloul clinic este dominat de durere cu evolutie insidioasa, fara istoric de accidentare, care initial este legata doar de activitatea sportiva. O diminuare a acestui spatiu, sub 6 mm, poate deveni simptomatica.

Mecanismul de producere consta in flexia umarului, adductia si rotatia interna a bratului. Este lezat tendonul muschiului subscapular fie printr-un proces de degenerare intrinseca, fie din cauza suprasolicitarii ceea ce il face susceptibil la rupere. Durerea este profunda, localizata in regiunea anterioara a umarului medial de ligamentul coracoacromial, cu limitarea mobilitatii in special la flexie, adduxtie si rotatie interna semnul Hawkins.

• Impingementul subacromial - Kinetic
• Sindromul de impingement al coafei rotatorilor - Kinetic

Semnele de instabilitate anterioara a umarului sunt negative. Necesita de obicei interventie chirurgicala ce consta in cocaroplastie cu repararea rupturii tendonului subscapular. Diagnostic Anamneza — trebuie sa cuprinda un istoric medical complet, insistandu-se asupra profesiei si asupra activitatilor recreative desfasurate. O buna descriere a durerii de la nivelul umarului, incluzand debutul, momentul aparitiei acesteia, localizarea, iradierea, caracterul durerii, factorii care o agraveaza si cei care o amelioreaza, prezenta altor simptome, asocierea cu anumite activitati — toate acestea pot facilita stabilirea diagnosticului corect.

Examinarea clinica a umarului incepe cu inspectia regiunii in cauza, pentru a decela eventuale deformari, cicatrici, edem sau scadere a masei musculare atrofie.

1. Sindromul de afectare a tratamentului articulației umărului drept Afecțiuni ale umărului Anatomia umărului Pentru a înţelege cum funcţionează umărul, modul în care se pot produce leziunile şi cât de dificilă poate fi recuperarea acestuia după traumatisme este necesar să înţelegem felul în care sunt construite şi interconectate diferitele structuri ale umărului.
2. Sindromul de impingement al umarului – Dr. Alin Popescu
3. Periartrita scapulohumerala. De la sindromul de impingere la tendinita degenerativa | Medlife
4. Totul despre Durerile de Umar: De ce apar si cum le tratam | CENTROKINETIC
5. Umarul este construit din cateva articulatii combinate cu tendoane si muschi, care permit o buna mobilitate a bratului.

Apoi, articulatia umarului si toate grupele musculare din zona respectiva sunt palpate pentru a localiza durerea. Amplitudinea de miscare pasiva si activa vor fi determinate prin rotirea bratului bolnavului in diferite planuri si inregistrand orice diminuare a miscarii si orice durere care apare la miscare.

Se determina forta musculara si Sindromul de afectare a tratamentului articulației umărului drept neurologic local. Examinari paraclinice Radiografia din incidenta anterioposterioara, laterala si axilara sunt importante in evaluare pentru evidentiera unor depuneri de calciu in articulatie, boli ale oaselor sau ale articulatiei.

Periartrita scapulohumerala. De la sindromul de impingere la tendinita degenerativa

Daca simptomele nu dispar dupa saptamani de terapie conservatoare, alte metode imagistice se pot dovedi utile. RMN detecteaza un spectru larg de afectiuni, de la degenerare pana la ruptura partiala sau totala. Mai poate evidentia leziuni ale tesuturilor moi si este deosebit de util in urmarirea evolutiei postoperatorii. Ecografia mio-entezo-osteo-articulara poate fi si ea utila deceland rupturi medii la nivelul coafei rotatorilor. Electromiografia si studiul velocitatii conducerii influxului nervos sunt obligatorii atunci cand o afectare neurologica este suspectata.

Tratament In timpul fazei acute a sindromului de impingement, tratamentul conservator presupune repaus al umarului, aplicare de gheata local 15 minute de ori pe zi si administrare de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene. Scopul tratamentului este reducerea durerii si inflamatiei si restabilirea functiei normale a umarului.

Se pot administra infiltratii cu corticoid ce pot ameliora sindromul algic si inflamator. Miscarile cauzatoare de discomfort trebuiesc fotbalist la glezna treptat dupa disparitia totala a durerii. Un program supravegheat de stretching si exercitii de intarire destinate cresterii amplitudinii miscarii sunt deosebit de folositoare pentru reluarea functionalitatii umarului.

In plus, un program de exercitii pe care bolnavul trebuie sa le efectueze acasa este esential in combaterea recurentei. Tratamentul cirurgical este specific fiecarui tip de impingement si este urmat in mod obligatoriu de terapie fizicala electroterapie antialgica si antiinflamatoare, magnetoterapie, ultrasonoterapie, laserterapie si kinetoterapie pentru a imbunatati forta musculara si amplitudinea miscarii.